Cetatea Poenari
La 50 m de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia, se profileaza vechea cetate Poienari, la care se ajunge urcand 1480 de trepte din beton care serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la altitudinea de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea "cuib de vulturi al vitejilor de demult", care facea parte, cu veacuri in urma, dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.
In veacul al XIII-lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar in veacul al XIV-lea, fortificatia a imbracat tot varful de stanca cu ziduri groase din piatra sparta captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana de vreo 30-40 de soldati, suficient insa pentru a stingheri miscarile armateii dusmane.
Traditia consemnata in cronici ne spune ca Vlad Tepes s-a ingrijit de refacerea cetatii. Se spune ca pentru a pedepsi pe targoveti, voievodul a adunat locuitorii orasului, " juni si fete mari asa cum au fost impodobiti in ziua Pastelui si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele de pe ei" (facandu-se referire nu la zidirea cetatii, ci la refacerea sau completarea ei).Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului inainte de a pleca in Transilvania. Ea a fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462. Lui Vlad Tepes, ii revine meritul de a fi intarziat pentru cel putin sapte decenii inaintarea armatelor otomane catre sud-centrul Europei. Ultima restaurare a cetatii a fost facuta intre anii 1969-1972, cand s-au consolidat si inaltat zidurile, s-au construit drepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii a intregii fortarete.
O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe metetrezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.